30 Nov 2016

Sfântu Gheorghe

Municipiul Sfântu Gheorghe este reședința Judeţului Covasna, regiunea istorică Trei Scaune şi, totodată, cel mai mare oraş cu majoritate maghiară din Transilvania.

Oraşul are 61222 locuitori (conform datelor statistice ale Institutului Național de Statistică din data de 1 Ianuarie 2014), apartenenţa naţională sau etnică se împarte astfel: 46.112 maghiari, 14.178 români şi 932 romi.

Numărul persoanelor de etnie romă variază de la un recensământ la altul, cert este că numărul real al persoanelor de etnie romă din Sfântu Gheorghe este mult mai mare, față de numărul ce apare în documente statistice. Numărul real al persoanelor de etnie romă din zona Örkő se estimează undeva la 1.800-1.900 de persoane. Acest număr este confirmat și de liderii informali al comunității.

Comunitatea de romi compactă din Sfântu Gheorghe este cea din zona Örkő, în cartierul cu același nume.

A. Scurtă descriere a orașului, compoziția etnică

Municipiul Sfântu Gheorghe este reședința Judeţului Covasna, regiunea istorică Trei Scaune şi, totodată, cel mai mare oraş cu majoritate maghiară din Transilvania. Este situat în depresiunea Brașovului, pe ambele maluri ale râului Olt, la o altitudine de 550 m.

Oraşul are 61222 locuitori (conform datelor statistice ale Institutului Național de Statistică din data de 1 Ianuarie 2014), apartenenţa naţională sau etnică se împarte astfel: 46.112 maghiari, 14.178 români şi 932 romi.

Numărul persoanelor de etnie romă variază de la un recensământ la altul, cert este că numărul real al persoanelor de etnie romă din Sfântu Gheorghe este mult mai mare, față de numărul ce apare în documente statistice. Numărul real al persoanelor de etnie romă din zona Örkő se estimează undeva la 1.800-1.900 de persoane. Acest număr este confirmat și de liderii informali al comunității.

Ca oraş (civitas) Sfântu Gheorghe este menţionat prima dată într-un document din anul 1461, iar într-un alt document din 1492 figurează deja ca oraş privilegiat. Între 1652 şi 1960, Sfântu Gheorghe a făcut parte din Regiunea Autonomă Maghiară, iar în 1960 a fost repartizat la Regiunea Stalin. Oraşul a devenit municipiu în 1967, când România a fost împărţită în noi diviziuni teritoriu-administrative şi judeţul Covasna a fost constituit. În prezent, municipiul Sfântu Gheorghe este reşedinţa judeţului Covasna. Anii socialismului au schimbat semnificativ caracterul oraşului, însă în ultimii 18 ani conducerea oraşului a făcut eforturi pentru a diminua efectele erei comuniste.

Industrializarea orașului a început odată cu fondarea primei fabrici de textile din Ţinutul Secuiesc. În 1879 a fost construită şi fabrica de tutun. Odată cu construcţia căii ferate pe linia Braşov - Târgu Secuiesc - Miercurea Ciuc, oraşul a intrat în reţeaua naţională de căi ferate, iar din 1908 energia electrică este deja disponibilă locuitorilor din oraş. Principalele activități economice ale municipiului se desfășoară și în prezent în industria de textilă și de confecții (exista mai multe fabrici textile cu capiatal german ex. TTC, RGT, Dreiconf, etc.) a hârtiei (Dunapack S.A), a procesării laptelui (Covalact S.A.) și a cărnii, în domeniul comerțului și al serviciilor, precum și în turism.

B. Structura ecologică a orașului

Orașul se întinde pe o suprafață de 10 km², fiind format din 5-6 cartiere în afara celor două sate aparținătoare Chilieni și Coșeni și Băile Șugaș care este o stațiune balneară situată la 9 km de oraș.

În timpul existenţei sale, oraşul a fost distrus de mai multe ori, cele mai violente fiind atacurile tătarilor şi turcilor din anii 1651 şi 1661, care au distrus aproape complet oraşul. Din documente şi însemnări rezultă că viaţa locuitorilor nu a fost mai uşoară nici după asedii, când au urmat secete şi epidemii de ciumă.

Cartierele cele mai vechi al orașului sunt Cartierul Simeria, Cartierul Kolcza, Cartierul Ciucului și Cartierul Örkő, iar cele doua cartiere mai noi Oltului (fostul Lenin) și a Gării au fost construite în perioada socialismului. Locuințele în aceste cartiere variază între ele, ponderea blocurilor în unele cartiere este mai mare, de exemplu în Oltului, Gării, Ciucului. În unele cartiere, de exemplu Simeria sau Kolcza ponderea caselor vechi este mai mare. Locuințele din cartierul Örkő sunt case (cociobe), contruite aproape în totalitate fără autorizație de construcție.

Cartierele Ciucului și Örkő sunt considerate cele mei sărace rele zone ale orașului după care urmează Cartierul Gării, Cartierele Kolcza și Simeria sunt considerate zone locuite de oameni bogați. Interesant este că, cartierul Kolcza, care este un cartier cu vile de lux este situat în imediata vecinătate a cartierului Örkő, zonă locuită de etnici romi.

În anii ‘70 conducerea socialistă a implementat un nou val de industrializare, prin construirea unor fabrici de utilaje (ISAMA S.A si IAME S.A.) Tot în această perioadă se construieşte şi fabrica de mobilă. La începutul anilor ‘90, după revoluţia din 1989, economia de piaţă devine un factor important în închiderea marilor întreprinderi din perioada socialistă. Recent însă, au apărut investitori străini mai ales în domeniul industriei uşoare (îmbrăcăminte, carton şi textile). Zona industrială tradițională a orașului este situată în apropierea Gării, de-a lungul căii ferate, aici fiind construite și fabricile, uzinele foste socialiste (ISAMA s.a si IAME s.a). Mare parte din aceste clădiri sunt recompartimentate și refolosite pentru alte activități economice.

Zona comercială a orașului în mod istoric este centrul orașului, în care este situat Magazinul Universal Șugaș, construit in anii 70”. Pe lângă aceasta in ultimii 15-20 de ani au fost construite în zona nordică a orașului câteva supermarketuri (Magazinul Kaufland, Lidl, sau Billa). Pe lângă acestea piața agroalimentară a rămas un loc frecventat de localnicii dornici de cumpărături.

C. Zone sărace

Cartierele Ciucului și Örkő sunt considerate cele mei sărace zone ale orașului.

Zonele orașului unde putem afirma că trăiesc categorii de persoane sărace sunt cartierul Ciucului si Örkő. Cele două locații diferă între ele, deoarece pe când în cartierul Ciucului oamenii stau în blocuri construite în anii 1970, în cartierul Örkő, oamenii locuiesc în case (cocioabe) construite de ei. Cartierul Örkő este zonă locuită 100% de persoane de etnie romă, pe când în cartierul Ciucului stau numai câteva familii de romi.

D. Comunități compacte de romi

D1. Comunitatea de romi compactă din Sfântu Gheorghe este cea din zona Örkő, în cartierul cu același nume.

D2.1. Őrkő

Situată în imediata vecinătate a cartierului Simeria, zona Őrkő, a cartierului cu același nume, cartier locuit de etnicii romi, a luat naștere pe versantul culmii muntoase Őrkő. Comunitatea de romi, care locuieşte în zona Örkő s-a stabilit în oraşul Sfântu Gheorghe începând cu prima parte a secolului al XIX-lea. Permisiunea de a se stabili în actualul cartier Őrkő, în trecut o zonă periferică situată în apropierea pieţii de animale Barompiac, au primit-o de la fostul primar al oraşului, Császár Bálint, în deceniul VII al secolului trecut.

Primăria Sfântu Gheorghe cunoaște exact numărul familiilor (gospodăriilor) care locuiesc în zona Őrkő. Comunitatea romilor din cartierul Őrkő cuprinde 1.875 persoane. Locuințele din zona Őrkő au doar 16 mp2 și sunt compuse dintr-o singură încăpere având și un loc destinat gătirii și servirii mesei, adesea compus dintr-o sobă de gătit sau reșou și o masă. Lipsește apa curentă și baia. Aproape fiecare locuință este dotată și cu o toaletă care este situată de obicei în spatele casei.

Strada este neasfaltată, fără trotuar. Rețeaua de apă, electricitate este în zonă, însă racordarea la acestea se ridică la costuri pe care-l membrii comunității nu pot suporta. De electricitatea beneficiaază familiile care au documente de locuire, cu forme legale, toate celelalte fiind racordate ilegal la rețeaua de electricitate.

Imaginea comunității văzută de majoritari este una negativă, cu foarte multe prejudecăți, și rasism. Marea majoritate a acestor persoane nici nu au călcat vreodată în această comunitate. Totuși putem spune ca această comunitate este în creștere și se vede o îmbunătățire a situației romilor din zona Őrkő. În ultimii 15-20 de ani au fost realizate foarte multe reportaje de televiziune, care prezentau viața de zi cu zi a comunității.

E. Servicii sociale

În primăria locală există 3 persoane angajate în munca cu romii este de 3.

În ultimii 5 ani Primăria Sfântu Gheorghe, a încearcat să consolideze relația dintre ONG-urile care prestează diferite servicii sociale care vizează persoanele defavorizate, printre care și romii (Crucea Roșie, Fundația Caritas, Asociatia Pro Nobis, Serv. De Ajutor Maltez, Fundația Diakonia) și ONG-ul romilor, Asociația Amenkha. Menționez că această relație nu funcționează întotdeauna conform așteptărilor din partea părților interesate, dar totuși este un început de drum, și deja are rezultate bine conturate (ex. programul șansa a doua pentru copiii romi, educație bazată pe instrumente muzicale, obținerea actelor de identitate).

Conform datelor confirmate de Direcția de Asistență Comunitară din Sfântu Gheorghe în oraș există un număr de 350 familii care beneficiază de venitul minim garantat (VMG), 171 familii beneficiază de alocația de susținere și indemnizații familiale și 1.700 de familii beneficiază de ajutor pentru încălzirea locuinței dintre care 299 sunt familii rome.

Din 350 familii care beneficiază de venitul minim garantat (VMG), 305 sunt familii rome, din 171 familii care beneficiază de alocația de susținere și indemnizații familiale, 68 sunt familii rome, din 1700 de familii care beneficiază de ajutor pentru încălzirea locuinței, 299 sunt familii rome.

F. Viziune. Documentele strategice ale orașului

În cadrul Strategiei de Dezvoltare Locală a Municipiului Sfântu Gheorghe pentru perioada 2008-2018 la capitolul 7. Cadru Social există un paragraf, 7.8, care este destinat persoanelor de etnie romă.

Această strategie prevede următoarele direcții strategice propuse în ceea ce prevede populația romă:

  • sprijin pentru școlarizarea/ educarea adulților
  • sprijin pentru persoane fără loc de muncă prin pregătire vocațională și orientare
    profesională (ex., organizarea unor cursuri de calificare în diverse domenii, în funcție
    pe piața muncii);
  • stimularea accesului la educație prin: elaborarea unui plan și proiecte privind educația de după amiază pentru elevii din ciclul primar si secundar;
  • sprijin pentru îmbunătățirea condițiilor de trai
  • angajarea unui mediator școlar si sanitar;
  • conceperea și implementarea unor programe de informare sanitară, consultanță medicală și planning familial pentru femei;
  • elaborarea unei strategii privind îmbunătățirea situației romilor, integrarea lor în
    societate

Reprezentare în presă

Articol 1

Articol 2

Articol 3

Autor: Kernast Huba-Attila