16 Feb 2016

Reșița

Reșița este reședința de județ a orașului Caraș-Severin. Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Reșița se ridică la 73.282 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (81,65%). Principalele minorități sunt cele de maghiari (2,12%),germani (1,71%) și romi (1,42%). Pentru 11,57% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.

Rezultatele recensământului populaţiei relevă faptul că 89,2% s-au declarat români. Dintre etnii, cea romă numără 7.533 de locuitori, urmată de etnia croată, 5.162, sârbă, 5.098, maghiară - 3.276, germană - 3.070, ucraineană - 2.600 şi cehă - 1.583. La alte etnii, precum turcă, tătară, slovacă, evreiască, rusă-lipoveană, bulgară, greacă, poloneză, ruteană, italiană, albaneză şi macedoneană - s-au declarat 664 de locuitori, în timp ce 543 de persoane au refuzat să precizeze etnia.

Comunitățile compacte de romi din Reșița sunt: Zona Mociur, Zona Colonia din Dealul Mare, Zona Colonia Câlnic, La Moară, Școala de beton, Triaj, Țerova.

A. Scurtă descriere a oraşului, componenţa etnică

Aflat în sud-vestul României, județul Caraș-Severin are o suprafață de 8.520 km 2, care reprezintă 3,6% din suprafața totală a țării. Județul se învecinează cu Județul Timiș, Județul Hunedoara, Județul Gorj, Județul Mehedinți iar în sud vest se învecinează cu Serbia.

Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Reșița se ridică la 73.282 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 84.026 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (81,65%). Principalele minorități sunt cele de maghiari (2,12%),germani (1,71%) și romi (1,42%). Pentru 11,57% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.

Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (76,43%), dar există și romano-catolici (5,41%), penticostali (2,02%) și baptiști (1,65%). Pentru 11,69% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.

Rezultatele recensământului populaţiei relevă faptul că 89,2% s-au declarat români. Dintre etnii, cea romă numără 7.533 de locuitori, urmată de etnia croată (5.162), sârbă (5.098) maghiară (3.276), germană (3.070, ucraineană – 2.600 şi cehă – 1.583. La alte etnii, precum turcă, tătară, slovacă, evreiască, rusă-lipoveană, bulgară, greacă, poloneză, ruteană, italiană, albaneză şi macedoneană s-au declarat 664 de locuitori, în timp ce 543 de persoane au refuzat să precizeze etnia.

Cei mai mulţi romi trăiesc în Reşiţa (1.019), Ticvaniu Mare (656), Bocşa (573) şi Caransebeş (506). Numărul relativ mic al acestei populaţii poate fi explicat prin faptul că mulţi locuitori au refuzat să-şi declare apartenenţa la această etnie.

B. Structura ecologică a orașului

Localitatea Resița este atestată încă în secolul al XV-lea cu numele de Rechyoka si Rechycha, menționată în 1673 cu numele Reszinitza, ai cărei locuitori plăteau impozite către pașalâcul Timișoarei, iar in anii 1690 - 1700, izvoarele o amintesc ca depinzând de Districtul Bocșei, împreună cu alte localități din Valea Bârzavei.

În secolul al XIX-lea se pun bazele Reșitei industriale, devenind pe parcursul următoarelor două secole un centru al industriei siderurgice și constructoare de mașini din România.

Din 1968, prin Legea nr. 2 privind organizarea administrativă a teritoriului i s-a oferit rangul de municipiu, reședință a județului Caraș-Severin. Orașul este considerat de locuitori ca fiind împărțit în două mari părți, Reșita de sus sau orașul vechi, respectiv Govandari, zona construită după 1965. Orașul vechi este format din mai multe cartiere: Muncitoresc, Valea Domanului, Lunca Pomostului, Moroasa I si II, Driglovatul Nou și Driglovatul Vechi, Stavila, Minda, Basovat și Lend. La acestea se mai adaugă localitățile componente, considerate și ele cartiere: Câlnic, Terova, Secu și Cuptoare, iar Moniom este sat aparținător Municipiului Reșița.

Zonele cele mai râvnite din localitate sunt Lunca Pomostului, zona centrală Valea Domanului și zonele de vile de pe Calea Caransebesului și de pe Calea Timișorii din cartierul Govândari. Aceste zone sunt considerate zone rezidențiale, prețul unei locuințe în aceste zone fiind deseori dublu față de celelalte zone ale orașului.

Orașul deține mai multe zone industriale din perioada socialistă, cum ar fi cea de pe Calea Timișorii din Govândari (reprezentanțe și service-uri auto, confecții textile și metalice, magazine materiale de construcții și bricolaj), cea din partea veche a orașului (Cartierul Muncitoresc), ce cuprinde o mică parte rămasă din vehea uzină metalurgică din perioada socialist și cea de pe Valea Țerovei din Govândari. Zona de pe Valea Terovei reprezintă un parc industrial nou, creat de primăria orașului pe ruinele unei vechi construcții socialiste numită Cocserie.

Cele mai importante zone comerciale ale orașului se află în cartierul Govândari (Zona Kaufland-Kaufland, DM, Deichmann, Flanco, Zona Victoria-Carefour, Profi, Billa, Zona Intim-Profi) și în partea centrală a orașului (Centrul Comercial Nera, Lidl, Carrefour, Penny, Profi)

C. Zone sărace

Zonă săracă este acea zonă în care majoritatea locuitorilor au un nivel scăzut de trai, predomină persoanele fără loc de muncă sau ajutor de șomaj. În orașul Reșița se disting câteva dintre aceste zone Mociur, Colonia Dealul Mare, Colonia Câlnic.

D. Comunități compacte de romi

D1. Comunitățile compacte de romi din Reșița sunt: Zona Mociur, Zona Colonia din Dealul Mare, Zona Colonia Câlnic, La Moară, Școala de beton, Triaj, Țerova.

D2.1. Zona Mociur

Zona Mociur este o zonă locuită majoritar de romi, Comunitatea de romi ocupând două dintre cele 5 blocuri existente, fiecare având un număr de 90 de locuințe, deci un total de 180 de apartamente. Apartamentele sunt tip cămin, cu o suprafață de aproximativ 30 de metri patrați, formate dintr-o cameră, o bucătărie, o baie și un hol. În fiecare apartament locuiește câte o famile. Locuințele beneficiază de apă menajeră, de canalizare, conectate la rețeaua orașului.

Datorită datoriilor acumulate către societatea de distribuție a energiei electrice, aceasta a sistat furnizarea curentului electric in aceste blocuri.

Drumul din interiorul comunității este unul de zgură dar în urma degradării și a lipsei de întreținere, acesta a devenit acoperit cu pământ. Este plin de gropi, iar dupa o zi ploioasă acesta devine foarte greu practicabil. Nu există trotuare sau alei pietonale. Nu există canale de dirijare a apei pluviale, de multe ori, după ploi abundente străzile arată ca adevărate râuri. 

Iluminatul public există doar pe strada principală din interiorul comunității, drumul pentru a ajunge la comunitate nu beneficiază de iluminat public.

D2.2. Zona Colonia din Dealul Mare

Zona a luat naștere datorită migrației forței de muncă din perioada postdecembristă. Datorită contextului socio-economic al acelor vremuri, familiile de romi au ajuns aici din diferite părți ale țării. Stabilindu-se aici, le-a fost foarte greu să părăsească zona, chiar dacă au întâlnit dificultăți economice și de adaptare. Terenul pe care sunt amplasate locuințele aparține primăriei locale. În interiorul cartierului Dealul Mare, comunitatea poartă neoficial numele de Colonie. Comunitatea de romi este formată din aproximativ 25 de locuințe, cu un total de aproximativ 150 de persoane. În fiecare casă locuiește câte o famile. 

Spațiul exterior este neîngrijit, împânzit de gunoaie, fără trotuare și alei pietonale, fără canalizare pentru apele pluviale, iar după fiecare ploaie formându-se noroi peste tot, străzile fiind aproape impracticabile. Există iluminat public, legat la rețeaua orașului.

Atât conform auto-identificării cât și hetero-identificării cu toții se consideră romi. Vorbesc între ei doar limba romani, fiind cunoscători și de limba română.

D2.3. Colonia Câlnic

Comunitatea de romi este formată din aproximativ 35-40 de locuințe, cu un total de aproximativ 80 de persoane. În fiecare casă locuiește câte o famile. Locuințele nu beneficiază încă de apă menajeră, nici de canalizare conectate la rețeaua orașului. 

Spațiul exterior este neîngrijit, împânzit de gunoaie, fără trotuare și alei pietonale, fără canalizare pentru apele pluviale iar după fiecare ploaie formându-se noroi peste tot, străzile fiind aproape impracticabile. Există iluminat public, legat la rețeaua orașului.

Atât conform auto-identificării cât și hetero-identificării cu toții sunt și se consideră romi. Vorbesc între ei doar limba romani, fiind cunoscători și de limba română.

D2.4. La Moară

Comunitatea de romi este formată dintr-o clădire ce conține 17 apartamente, cu un total de aproximativ 100 de persoane. Apartamentele sunt tip cămin, cu o suprafață de aproximativ 30 de metri patrați, formate din două camere. În fiecare apartament locuiește câte o famile. Locuințele nu beneficiază de apă menajeră, nici de canalizare conectată la rețeaua orașului. Acoperișul blocului se află într-o stare avansată de degradare, apa infiltrându-se prin primul nivel. Lipsa băilor în interiorul locuințelor face viața locuitorilor un calvar. 

Drumul până la comunitate este unul asfaltat, cu trotuare, cu iluminat public, aflat intr-o stare foarte bună. Curtea din interiorul comunității este de pământ iar dupa o zi ploioasă aceasta devine foarte greu practicabilă. Nu există trotuare sau alei pietonale.

D2.5. Școala de beton

Comunitatea este alcatuită din 200 de locuințe, cu un total de aproximativ 500 de persoane.

Drumul până la comunitate este unul asfaltat, cu trotuare, aflat într-o stare foarte bună. Drumul din interiorul comunității este unul atât asfaltat cât și pietruit, în condiții bune. Există trotuare sau alei pietonale. Atât conform auto-identificării cât și hetero-identificării cu toții sunt și se consideră romi. Vorbesc între ei doar limba romani, fiind cunoscători și de limba română.Drumul până la comunitate este unul asfaltat, cu trotuare, aflat într-o stare foarte bună. Drumul din interiorul comunității este unul atât asfaltat cât și pietruit, în condiții bune. Există trotuare sau alei pietonale. Atât conform auto-identificării cât și hetero-identificării cu toții sunt și se consideră romi. Vorbesc între ei doar limba romani, fiind cunoscători și de limba română.

D2.6. Triaj

Comunitatea de romi este formată din aproximativ 20-30 de locuințe, cu un total de aproximativ 80 de persoane. În fiecare casă locuiește câte o famile. Locuințele nu beneficiază încă de apă menajeră, doar de canalizare conectată la rețeaua orașului. Rețeaua de canalizare a fost executată prost, astfel că multe locuințe nu pot beneficia de ea, datorită așezării sale mai sus decât nivelul băilor din locuințe așa că scurgerea, căderea nu există fiind astfel imposibilă racordarea la aceste instalații noi. Un număr mare de case sunt de tip barăci, locuințe improvizate din diverse materiale.

Atât conform auto-identificării cât și hetero-identificării cu toții sunt și se consideră romi. Vorbesc între ei doar limba romani, fiind cunoscători și de limba română. După cele menționate anterior, drumul până la comunitate este unul atât pietruit cât și asfaltat, cu trotuare, aflat într-o stare acceptablă. Drumul din interiorul comunității este unul de pămînt, în condiții precare. Nu există trotuare sau alei pietonale.

D2.7. Țerova

Comunitatea de romi este formată din aproximativ 20 de locuințe, cu un total de aproximativ 100 de persoane. În fiecare casă locuiește câte o famile. Majoritatea locuințelor nu beneficiază încă de apă menajeră, nici de canalizare conectate la rețeaua orașului. Lucrările de racordare a comunității la rețeaua de apă și canalizare a orașului erau în desfășurare la data realizării vizitei, deci întră-un viitor apropiat comunitatea va beneficia de aceste facilități.

Majoritatea caselor sunt solide dar neîngrijite. Sunt câteva case, aproximativ 3, foarte moderne și mari.

Spațiul exterior este neîngrijit, fără trotuare și alei pietonale, fără canalizare pentru apele pluviale iar după fiecare ploaie formându-se noroi peste tot, străzile fiind aproape impracticabile. Există iluminat public în marea parte a comunității, legat la rețeaua orașului.

E. Servicii sociale

Serviciul de Asistență Socială din cadrul Primăriei Reșița are în componență 32 de persoane, la acestea adăugând-se alte 2 contracte cu PFA.

La nivelul localității, 155 de familii beneficiază de ajutorul social, din care 120 sunt familii de romi, ceea ce semnifică un procent de cca. 80%.

D. Viziune

Primăria orașului Reșița a derulat și derulează în continuare proiecte ce privesc incluziunea socială. Unul din aceste proiecte este Proiectul Barrabarrifen. Proiectul propune un model interregional de incluziune destinat femeilor rome, având ca parteneri Universitatea Eftimie Murgu Reșița, Primăria Timișoara, Primăria Târgu-Jiu, Primăria Drobeta-Turnu-Severin, Primăria Brașov și a cuprins cartierele și comunitățiile de romi din Reșița.

Reprezentare în mass-media

Articol 1

Articol 2

Articol 3

Autor: Daniel Grebeldinger